Istoric

Primele semne de locuire pe teritoriul administrativ al comunei Santa Mare sunt din perioada paleoliticului superior (35.000 – 10.000 înaintea erei noastre) şi ele atestă prin mărturii existenţa de aşezări omeneşti în această zonă( N. Zaharia şi colaboratori – „Aşezări din Moldova de la Paleolitic până în secolul al XVIII-lea”, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1970, pagina nr. 22 ).

Epoca bronzului ( 2000-1200 înaintea erei noastre), deşi a fost mai puţin cercetată pe raza judeţului Botoşani, totuşi unele descoperiri arheologice sunt cu totul remarcabile: astfel la Santa Mare s-a descoperit un important depozit format din unelte şi arme din bronz (seceri cu butoane, săbii, vârfuri de lance), considerat unul din cele mai însemnate depozite de bronzuri de pe teritoriul României ( Gr. Foritz – Depozitul de obiecte de bronz de la Santa Mare, publicat în „Arheologia Moldovei”, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1964, pagina nr. 462). Descoperiri similare s-au facut şi din epoca fierului, care sugerează că încă de la începutul acestei epoci avem de-a face cu spaţiul carpato-balcanic cu elemente ale culturii materiale. Drept mărturie stau descoperirile arheologice din zona (Truseşti, Albeşti, Ştefăneşti, Bobuleşti, Rauseni, Todireni, etc.).

În decursul istoriei, populaţia din teritoriul comunei Santa Mare a cunsocut multe frămânţări dar a constituit şi loc de popas pentru domnitori în drumurile lor prin Moldova cea Mare (Alexandru Lăpuşneanu 1557, Ştefan Tomşa 1564, Vasile Lupu 1635).